Posted on

Pe 9 mai 1877, în sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor s-a proclamat independenţa României.
În discursul său memorabil, Mihail Kogâlniceanu declara în Parlamentul ţării: „suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”.
A doua zi, proclamaţia a fost semnată de principele Carol I și totodată guvernul român a hotărât încetarea plăţii tributului.

Conform istoricului George Potra:
„La început s-a crezut că războiul va fi numai o simplă concentrare de forţe armate pentru a impresiona armatele turceşti. Lucrurile s-au schimbat însă cu totul. Războiul a fost lung, pierderile mari, boli şi lipsuri destule, care au schimbat cu mult situaţia.”

Cucerirea redutei Grivița,

Înaintarea pe teritoriul “străin”

În anul 1877 colonelul C. Mihăilescu scria de pe front:
“Prin satele ce am trecut până acum nu am găsit picior de turc. Ţăranii sunt tocmai ca ţăranii noştri, vorbesc numai româneşte şi sunt aşa de buni cu soldaţii noştri, că li iese înainte cu tot ce au. Dar sunt foarte proşti, căci nu au biserici, nu au popi şi în sate de câte o sută sau două sute de familii nu se găseşte unul să ştie carte. De aceea sunt aşa de simpli.”

„Pâinea pe aici e cam rară. Mâncăm mai mult pesmeţi cu zeamă de carne. Vin nu se dovedeşte, rachiu foarte rar. Bulgarii care au rămas în urma turcilor pe aici sunt aşa de săraci că abia au mămăligă pentru ei. Mic şi mare dorm pe pământ şi mănâncă la fel ca şi soldatul”

“Eu de patru zile nu mănânc decât pesmeţi uscaţi, care sunt buni, dar mi-au băşicat gingiile, fiind prea tari”, scria câteva luni mai târziu, acelaşi locotenent, aflat în trupele care asediau Plevna.
Spre sfârşitul anului, situaţia ostaşilor români devenise şi mai dramatică.
„Bieţii soldaţii noştri de trei zile nu mănâncă decât porumb fiert. Abia azi au venit aici, la Breselniţa, câteva care de pâine de la Turnu şi mâine le vom trimite pâine.”

Infanteriști români sau dorobanți în echipament de război, ANR, SANIC, colecţia Fotografii, BU-F-01073-2-00020

Asediul prelungit al Plevnei:

Una dintre marile bătălii la care au participat românii a fost asediul oraşului fortificat Plevna, înconjurat de numeroase redute și aflat la o importantă intersecţie de drumuri.

“Românii noştri în trei lupte care le-au avut până acum s-au luptat ca nişte lei şi cei care au pierit, au pierit ca nişte bravi. Turcii sunt aşa de bine întăriţi şi fortificaţi în dealurile lor, că noi trebuie să lucrăm şi să săpăm fortificaţii necontenit până ce vom ajunge lângă fortificaţiile lor. Din 6.000 de români care au atacat nişte fortificaţii turceşti, au pierit vreo 2.500 şi abia au reuşit să se apropie de forturile lor.”

„Plevna stă tot înconjurată. Ai noştri şi ruşii s-au hotărât a nu mai da asalt, spre a nu se prăpădi multă lume. Voiesc a supune pe turci prin foamete. Şi, dacă de mult ar fi făcut astfel, apoi bine era, că nu pierdeau atâta lume, şi noi poate eram demult întorşi la căminele noastre”, scria tânărul locotenent C. Mihăiescu, în noiembrie 1877. Turcii dezertau cu sutele, relata acesta în zilele următoare, erau apoi luaţi prizonieri şi trimişi în ţară. Zvonurile de pace, atât de numeroase, erau însă greu de crezut de românii aflaţi deja de aproape jumătate de an în faţa Plevnei.

Asediul început în iulie 1877 s-a încheiat abia în luna decembrie a aceluiaşi an când turcii aflaţi sub comanda lui Osman Paşa au capitulat în faţa forţelor armate conduse de colonelului român Mihail Cerchez.

România își câștigă astfel independența, primește Delta Dunării și Dobrogea, însă pierde sudul Basarabiei sau Buceagul, cu cele trei județe: Cahul, Ismail și Bolgrad.

Harta cu zonele istorice ale României. Se poate observa zona Buceagului în sudul Basarabiei. Sudul Dobrogei nu fusese câștigat decât în Al Doilea Război Balcanic. În mod evident în anul 1878 România nu încorpora decât Tara Românească și Moldova.

Unii din soldații care luptaseră pentru independența țării vor avea ocazia să participe și la Primul Război Mondial, precum renumitul caz al eroului Peneș Curcanul, însă mai mult decât atât, unii dintre veterani vor avea ocazia chiar să vadă țara reîntregită în granițele României Mari.

Astfel cei care luptaseră pentru recunoașterea unui stat vor ajunge să-și vadă nu doar independența dorită ci și țara întreagă.

Veterani ai Războiului de Independență, la un eveniment comemorativ din anul 1919.

Ce ți-a plăcut cel mai mult în acest articol? Lasă-ne un comentariu!

Bibliografie

[1] https://adevarul.ro/locale/hunedoara/lucruri-mai-putin-stiute-despre-razboiul-independenta-1877-bietii-soldati-mananca-numai-porumb-fiert-1_5c62de2b445219c57e0ef3c3/index.html

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_de_Independen%C8%9B%C4%83_al_Rom%C3%A2niei

[3] http://www.radio-arhive.ro/articol/marturia-ultimului-veteran-al-razboiului-de-independena-1877-1878/2061431/5291/2

[4] https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/05/30/razboiul-de-independenta-1877/

[5] https://ro.wikipedia.org/wiki/Regiuni_istorice_rom%C3%A2ne%C8%99ti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *